Deși figura sa a fost umbrită istoric de cea a lui Adolf Hitler, Benito Mussolini, care a condus Italia între 1922 și 1943, a ucis mii de oameni și a introdus legi rasiale foarte similare celor din Germania.
După ce a fost împușcat, la 28 aprilie 1945, trupul său și cel al iubitei sale, Clara Petacci, au fost expuse și batjocorite de mulțime într-o piață din Milano.
Presiunea puternică exercitată de Aliați asupra așa-numitei Linii Gotice, un sistem defensiv proiectat de naziști de-a lungul Munților Apenini pentru a opri înaintarea inamicului, prevestea prăbușirea iminentă a rezistenței germane în Italia.
Mussolini era foarte conștient de acest lucru. Republica Socială Italiană (RSI), mai cunoscută sub numele de Republica Salo, un stat-marionetă creat de Germania în nordul Italiei, avea zilele numărate.
Pentru Benito Mussolini, mai cunoscut sub titulatura de Il Duce (Ducele), singura modalitate de a rezista era crearea unei redute fasciste în Valtellina, o vale situată în Lombardia.
Într-un efort zadarnic de a se salva, Mussolini a luat în calcul posibilitatea de a face din Milano un fel de Stalingrad.
Liderul fascist și-a imaginat că ar fi putut deveni puternic în oraș prin unirea forțelor diferitelor grupuri conexe și chiar că ar fi putut ajunge la un acord cu Aliații pentru a negocia termenii unei capitulări convenabile.
În caz că nu ar fi reușit, Il Duce avea la îndemână opțiunea să evadeze în Elveția, o țară neutră.
Începutul sfârșitului lui Benito Mussolini
Pe 18 aprilie 1945, Mussolini s-a mutat la Milano, unde avea programată o întâlnire cu rezistența, la 25 aprilie, în palatul arhiepiscopului.
Cardinalul și arhiepiscopul de Milano, Alfredo Ildefonso Schuster, avea să joace rolul de mediator. Însă, chiar în ziua întâlnirii, a venit vestea că generalul Waffen-SS Karl Wolff a cerut încetarea ostilităților în aceeași zi.
Fără să fi ajuns să negocieze ceva, Mussolini a afirmat cu tărie că va continua discuțiile, orice s-ar fi întâmplat. Dar, în final, în timp ce RSI se năruia, Mussolini a decis să fugă, deghizat ca soldat, cu un convoi german.
Mussolini i-a lăsat în urmă pe soția sa, Rachele Guidi, și pe cei cinci copii, la Lacul Como. În schimb, și-a luat amanta, Clara Petacci, și pe fratele ei, Marcello, care încercau să treacă drept consulul spaniol și soția lui.
Din coloană mai făceau parte și alți lideri fasciști italieni.
Il Duce este arestat
În dimineața zilei de 27 aprilie 1945, convoiul a fost observat în apropierea orașului Dongo, în provincia Como, de un grup de partizani comuniști din Brigada Garibaldi, condusă de Urbano Lazzaro.
După un schimb de focuri și în ciuda faptului că germanii aveau arme mai bune, nemții au fost de acord să negocieze, deoarece știau că gherilele cunoșteau bine trecătorile montane și așteptau și sosirea întăririlor.
Partizanii, care deja îl identificaseră pe Francesco Barracu, oficial al RSI, le-au permis germanilor să se retragă în schimbul predării tuturor italienilor.
Când analizau documentele italienilor, care rămăseseră după plecarea germanilor, unul dintre partizani, Giusseppe Negri, l-a recunoscut pe Mussolini și i-a raportat lui Urbano Lazzaro. Acesta l-a arestat imediat pe Il Duce.
Împușcat și umilit
În acea noapte, știrea arestării lui Mussolini a ajuns la Milano, iar persoana responsabilă de difuzarea anunțului la radio a fost viitorul președinte al Italiei, Sandro Pertini.
Acesta a anunțat că decizia Comitetului Național de Eliberare (CNE) era ca Mussolini să fie împușcat „ca un câine turbat”.
Ulterior, avea să sosească o telegramă de la Oficiul Serviciilor Strategice, solicitând ca membrii guvernului Republicii Salo să fie predați forțelor Națiunilor Unite, conform armistițiului semnat la Malta de Dwight Eisenhower și Pietro Badoglio pe 29 septembrie 1943.
Dar nu a fost așa. CNE a transmis ordinul ca Mussolini să fie executat, deoarece secretarul general al Partidului Comunist Italian solicitase deja execuția înainte ca Il Duce să fie capturat.
Partizanii care îi transportau pe Mussolini și pe iubita lui, Clara Petacci, au făcut o oprire în micul oraș Villa Belmonte. Mussolini și Petacci au fost puși la zid și, în scurt timp, au căzut la pământ, răpuși de gloanțe.
Pe 28 aprilie, cadavrele lor au fost transportate la Milano cu camionul. În timpul călătoriei, nimeni nu a fost lăsat să se atingă de trupuri. Asta, până când au ajuns în Piața Loreto din capitala lombardă.
Acolo, trupul lui Mussolini a fost lovit cu pietre și cu bâte și împușcat, iar unii oameni au aruncat gunoi și au urinat pe el. Fața îi era desfigurată și aproape de nerecunoscut.
După acest tratament, pentru ca populația să fie convinsă că Mussolini este mort cu adevărat, partizanii au atârnat cadavrele lui Mussolini, al lui Petacci și ale altor lideri fasciști cu capul în jos, în piață.
Acest gest de răzbunare a fost o consecință a umilinței suferite în același loc de cadavrele a 15 partizani antifasciști spânzurați cu câteva luni înainte.
După câteva ore, liderii locali ai CNE au decis să încheie expoziția macabră și au îndepărtat cadavrele, care au fost introduse în sicrie de lemn cu paie în interior și îngropate în morminte anonime.
Un mormânt devenit atracție turistică
Mormântul lui Mussolini, marcat doar cu numărul 384, a fost profanat la 23 aprilie 1946 de un grup de fasciști, care au furat cadavrul. Acesta a fost începutul unei călătorii neobișnuite către nicăieri a corpului lui Il Duce.
După câteva luni, unul dintre hoți, Domenico Leccisi, a predat rămășițele părintelui Parini de la mănăstirea din Sant Angelo.
Cadavrul a fost introdus într-o cutie minusculă, deoarece în timpul transferurilor constante s-au pierdut mai multe fragmente de corp.
Preotul l-a informat rapid pe arhiepiscopul de Milano, același cardinal Alfredo Ildefonso Schuster. Acesta, la rândul său, a informat guvernul.
Biserica și autoritățile au decis apoi să ascundă trupul în mănăstirea capucinilor din Cerro Maggiore, al cărei stareț l-a ascuns mai întâi sub un altar și apoi, din cauza mirosului urât, într-un dulap.
Trupul celui care a fost cel mai puternic din Italia a rămas acolo până în 1957, când guvernul a predat rămășițele văduvei lui Mussolini.
De atunci, locul de odihnă al dictatorului italian se află în cimitirul San Casiano, din Predappio, în regiunea Emilia-Romagna. Azi, mormântul său este o atracție turistică.
0 Comments :
Post a Comment